Biblioteca din ghiozdan

       By Sara Sveduneac             ” Orice copil de șapte ani are dreptul la supereroi. Și cu asta, basta! Și cine nu-i de acord e bătut în cap de-a binelea!          Așa zice  bunica Elsei.”                    Elsa are aproape opt ani și o bunica specială. E cea mai bună povestitoare din lume. Până să-și ia jobbul  de bunică, a fost chirurg în zone calamitate. Odată, Elsa a întrebat-o ce faci dacă vine sfârșitul lumii, întrebare la care bunica i-a răspuns: ,,Iei câți copii poți  în brațe și fugi”. Bunica Elsei a văzut sfârșitul lumii toată viața ei.           Elsa e o alergătoare bună. La școală aleargă în fiecare zi pentru că e mereu hărțuită. Iar singura care o înțelege e bunica, pentru că r elația dintre Elsa și mama ei nu e una foarte apropiată.  Părinții Elsei au divorțat atunci când ea era foarte mică și Elsa locuiește cu mama ei, care e mereu ocupată. De aceea își petrece cea mai mare parte din timp cu bunica.              Însa relația dintre Elsa și

       Origini                           Dan Brown            -gândit și scris de   Cezara Zaharia- Poate că pentru unii o carte nu este de ajuns să le zdruncine principiile, mai ales dacă nici un om chiar specializat nu poate să o facă. Fie că principiile respective sunt atât de adânc implementate în capul lor sau poate că nu sunt, dar sunt atât de comune, încât credința în ele e involuntară ori, negăsind o altă explicație, aleg să creadă în ceva pentru că altă soluție posibilă nu există. Ca să lămuresc lucrurile, Dan Brown însuși spunea că: ,,Orice este posibil. Imposibilul doar durează mai mult.” Așa că te întreb pe tine, ce ți se pare imposibil? Să zboare porcii? Să poți muta obiecte cu forța minții? Să ai casa bântuită de fantome? Să poți comunica doar cu gândul? Cred că oricine poate construi așa o listă oricând. Și este și infinită, pe lângă asta. De ce e infinită? Pentru că avem principii, deoarece credem în ceva. Credința, a

   „Este un adevăr universal recunoscut că un burlac ,  posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.” (prejudecată a secolului al XIX-lea)               Poate mândria să genereze prejudecăți?        Disperarea după impresii bune a fost mereu o grijă a oamenilor. Educația înaltă, aspectul fizic, averea și, în special, caracterul sunt subiecte dezbătute încă de secole, iar în cazul cărții ,,Mândrie și prejudecată” de Jane Austen sunt criterrii de selecție a unui soț de valoare.      Societatea secolului al XIX-lea, complet diferită de cea in care trăim, dezvăluie caracteristici extrem de intrigante și josnice in ceea ce privește modul de a gândi al ființei umane. Principii preconcepute (precum: scopul unei mame e să-și mărite fetele, iar plăcerile vietii sale erau bârfele și vizitele sau cererile in căsătorie refuzate inițial, dar acceptate după a doua încercare sub pretextul timidității femeilor) erau deseori întâlnite si reprezentau motive principale de discuție.