„Origini",de Dan Brown - Cezara Zaharia

       Origini

                        Dan Brown

          

-gândit și scris de  Cezara Zaharia-

Poate că pentru unii o carte nu este de ajuns să le zdruncine principiile, mai ales dacă nici un om chiar specializat nu poate să o facă. Fie că principiile respective sunt atât de adânc implementate în capul lor sau poate că nu sunt, dar sunt atât de comune, încât credința în ele e involuntară ori, negăsind o altă explicație, aleg să creadă în ceva pentru că altă soluție posibilă nu există.

Ca să lămuresc lucrurile, Dan Brown însuși spunea că:

,,Orice este posibil. Imposibilul doar durează mai mult.”

Așa că te întreb pe tine, ce ți se pare imposibil?

Să zboare porcii?

Să poți muta obiecte cu forța minții?

Să ai casa bântuită de fantome?

Să poți comunica doar cu gândul?

Cred că oricine poate construi așa o listă oricând. Și este și infinită, pe lângă asta. De ce e infinită? Pentru că avem principii, deoarece credem în ceva.

Credința, acesta este cuvântul cheie al întregii cărți. Și am descoperit cu amuzament ce ironie mare este asta.

Creierul este un mecanism extraordinar, pe bune. Exemple din istorie sunt o mulțime (luați efectul Placebo, link aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Placebo). Dacă vrem să credem ceva cu adevărat, o putem crede cu întregul nostru corp și suflet, cu toată ființa noastră, deoarece creierul are o putere nemăsurată asupra corpului nostru. Un lucru interesant despre creier este spus în carte: creierul vrea ordine si numai ordine. Până și cea mai mică imperfecțiune îl deranjează la culme, chiar dacă omul nu o realizează. Prin urmare, dacă omul, respectiv creierul nu reușește să găsească un răspuns la o întrebare, creează însuși unul, ca să se poată ,,odihni”. Dan Brown consideră că așa a făcut creierul și în legătură cu originile noastre.

Acum, spun: când te gândești la crearea omului pe Pământ, ce îți vine în minte?

Am înțeles că există două categorii de oameni, cu principii foarte bine definite, care se gândesc fie la Dumnezeu, fie la știință și a doua categorie de oameni, care văd în fața ochilor dezordine, dezordine.

Eu mă situez în a doua categorie, ca mulți alții, pentru că nu aș putea răspunde nici una, nici alta. Am pornit în călătoria spre Origini cu principii pe jumătate formate și am ieșit cu principii care se bat cap în cap. Nu mi-a dăunat deloc citirea ei, ci m-a făcut mai realistă, așa că ideea principală a cărții nu mi-a destrămat principiile atât de tare, ci doar a întărit altele.

Învelită în forma unor întâmplări de roman polițist, care mie, cititoare de Dan Brown, nu mi s-au părut la fel de provocatoare ca cele din Codul lui Da Vinci sau Îngeri si Demoni, Origini are ca drept eveniment principal descoperirea pe care a făcut-o un anume Edmond Kirsch, despre care se spune că ,,Nu ne va zgâlțâi principiile fundamentale. Ni le va zdrobi”. Până acum am încercat să captez atenția cititorilor și să îi fac să parcurgă acest roman, dar chiar trebuie să spun: Edmond este ucis, iar descoperirea sa poate rămâne îngropată pentru totdeauna.

Asta este cumva intriga cărții, iar profesorul Langdon (personajul principal și în restul cărților lui Dan Brown) rămâne cu marea responsabilitate de a găsi o cale să facă informația publică cât mai repede posibil.

Poate restul nu contează așa mult: Langdon fuge cu viitoarea regină a Spaniei, doi dintre cei mai mari lideri religioși sunt uciși, un anumit anonim postează informații private de ale regalității, se dezvăluie implicarea unei biserici palmariene, iar regele Spaniei, aflat pe patul de moarte, dezvăluie că este homosexual (și nu e tot, pentru cei care mai vor să parcurgă cartea).

Un șir lung de întâmplări interesante, dar care mi se pare că doar au încercat să distragă atenția cititorului de la subiectul principal, care a stârnit atât de multă curiozitate, și anume descoperirea în sine.

Așa că până în momentul în care s-a ajuns să se dezvăluie descoperirea, s-a adunat foarte multă tensiune, și in lumea personajelor, dar și în lumea reală, în mâinile mele. Ce-i drept, am prețuit momentele acelea, pentru că am simțit că toată lumea s-a oprit să asculte. Eu eram alături de toate personajele. Și brusc, toți respiram la unison. Se crease o legătura între carte și realitate.

Următoarele 80 de pagini. Uimitoare. Revoluționare. De neuitat.

De unde venim? Încotro ne îndreptăm?

Răspunsul lui Kirsch la două dintre întrebările pe care omenirea și le-a pus atâta vreme este, se poate zice, tipic unui ateu declarat. De unde venim? Din materie și  intervenția lui Dumnezeu nu a fost deloc necesară. Unde ne îndreptam? Spre o generație de roboți.

Sunt de acord că sunt câțiva factori ce fac descoperirea să își piardă din valoare.  Kirsch este ateu, așadar normal că rezultatele aveau să fie în favoarea lui. Acțiunea se petrece în carte, iar nimic din ce se întâmplă acolo nu e real și nu ar trebui să aibă efect asupra noastră. Nimeni nu are probele necesare ca să dovedească teoriile astea.

Însa o întrebare rămâne totuși valabilă:

,,Ce-ar fi dacă?”

Poate întrebarea asta este lucrul cel mai important care mi-a rămas dupa ce am citit cartea. Dorința omului de afla, dorința creierului de a regăsi ordinea și dorința omenirii de a înțelege unul dintre cele mai misterioase lucruri în legătură cu viața pe Pământ este destulă pentru a fi dispuși să găsim o singură soluție valabilă?

Cum ar fi dacă ar fi real? Dacă, într-adevăr, credința e la sfârșit? Dacă știința este modalitatea prin care putem răspunde la multe alte întrebări ale lumii? Origini iți poate revoluționa lumea, dar doar dacă hotărăști să o ,,savurezi” bine de tot.

Teoriile enunțate pot suna foarte puțin probabil, dar cartea vine cu multe explicații. Cam toate de care ai nevoie. Dan Brown este un om studiat care a răspândit cu ajutorul cărților lui foarte multe teorii în legătură cu umanitatea și oricine ar trebui să fie deschis să o asculte și pe aceasta.

Așa că ce se întâmplă atunci când termini Origini? Poți să crezi în teorie sau să aștepți să fie demonstrată.

O carte foarte bună. Abordează atât de multe teme, printre care conflictul religios, dar și conflictul religie-știință, discută tema inteligenței artificiale, se folosește de artă și simbolism pentru a crea indicii provocatoare, urmărește evoluția psihologică a personajelor și propune o rezolvare la poate cea mai mare problematică a umanității.

Recomand. De citit pentru oricine care este dispus să audă o complet altă percepție asupra lumii.

(pentru o încheiere enigmatică ce arată cum se pot contrazice știința și religia: tapetul din camera

 mea cu Crearea lui Adam ,,veghind” asupra cărții Origini)