FREDRICK BACKMAN - ,,Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău"

      





By Sara Sveduneac

         

 ”Orice copil de șapte ani are dreptul la supereroi. Și cu asta, basta! Și cine nu-i de acord e bătut în cap de-a binelea!

         Așa zice  bunica Elsei.”

         

         Elsa are aproape opt ani și o bunica specială. E cea mai bună povestitoare din lume. Până să-și ia jobbul  de bunică, a fost chirurg în zone calamitate. Odată, Elsa a întrebat-o ce faci dacă vine sfârșitul lumii, întrebare la care bunica i-a răspuns: ,,Iei câți copii poți  în brațe și fugi”. Bunica Elsei a văzut sfârșitul lumii toată viața ei. 
         Elsa e o alergătoare bună. La școală aleargă în fiecare zi pentru că e mereu hărțuită. Iar singura care o înțelege e bunica, pentru că relația dintre Elsa și mama ei nu e una foarte apropiată. Părinții Elsei au divorțat atunci când ea era foarte mică și Elsa locuiește cu mama ei, care e mereu ocupată. De aceea își petrece cea mai mare parte din timp cu bunica. 
            Însa relația dintre Elsa și mama ei este doar o oglindire a relației dintre bunica și mama Elsei. Bunica Elsei și-a trăit viața ajutându-i și salvându-i pe alții. Și-a lăsat fiica în grija altora pentru ca ea sa se îngrijească de copiii orfani din zonele calamitate. N-a fost niciodată lânga fiica ei atunci când aceasta avea cea mai mare nevoie de o mamă pentru că a ales să le fie alături orfanilor bătuți de soartă. 
            Nu e ușor să ierți până nu știi tot adevărul, însă este și mai greu să înțelegi atunci când nu știi nimic. Mama și bunica Elsei se ceartă mereu. Elsa nu înțelege de ce. Odată a auzit-o pe mama ei spunându-i bunicii că nu a fost niciodată lângă ea atunci când avea nevoie. Și Elsa nu înțelege. Încă.
        Bunica Elsei e cea mai bună povestitoare din lume. Inventează tot felul de povești cu prinți, prințese, vrăjitoare, vânători de comori în care apar tot timpul dragoni (mulțumită bunicii, desigur, care a venit cu această idee atunci când dragonii au rămas fără slujbe în Tărâmul-Aproape-Treaz), cavaleri, orși, îngeri de zăpada și umbre. Atunci când închizi ochii și mai ai puțin și adormi, animalele nori vin și te duc în Tărâmul-Aproape-Treaz. Și atunci încep poveștile bunicii...
                   Bunica e, cum spun unii, „prea vioaie pentru vârsta ei”. E împotriva oricărei reguli. E împotriva legilor, iar pe cei care fac legile îi numește „fasciștii naibii”. Iar într-o societate plină de reguli, e greu sa fii așa.
                 Bunica, cea care inventează supereroi, cea care o încurajează pe Elsa să citească ,,literatură de calitate”, cărți și benzi desenate cu supereroi, e supereroul Elsei. Cea care, chiar dacă nu e avantajată cu nimic ci, dimpotrivă, o va susține mereu pe Elsa. Care o susține mereu atunci când e chemata în biroul directorului din cauza altora. Cea care, prin povești, o ajută să integreze și să se familiarizeze cu lumea în care trăim. 
              „E privilegiul oricărei bunici, Elsa, să nu-și arate părțile rele în fața nepoților. E privilegiul oricărei bunici să nu vorbească despre ce nemernică era înainte sa devină bunică.”
               Elsa locuiește într-un bloc plin de persoane ciudate, însă nu știe cum au ajuns acolo și cine sunt de fapt. Despre fiecare dintre ei, bunica i-a spus povești, însă Elsa nu știa până nu i-a cunoscut personal prin intermediul scrisorilor. Înainte să moară, bunica i-a dat fetiței o scrisoare și i-a spus că își va da singura seama cui îi e destinată. Însă Elsa știe că vor mai fi și altele, pentru că atunci când i-a dat scrisoarea, bunica i-a spus că i-a pregătit o vânătoare de comori. Toate scrisorile sunt destinate persoanelor care locuiesc în blocul Elsei. In fiecare scrisoare, bunica trimite salutari și își cere iertare pentru ceva. Ceva ce făcuse înainte să fie bunică. Scrisorile vor schimba viețile tuturor celor din bloc. La începutul vânătorii de comori, la puțin după ce bunica moare, mama Elsei îi povestește despre copilăria ei, iar Elsa speră ca ultima scrisoare să fie pentru mama. Ultima scrisoare e pentru Elsa.
          „bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rău” e o carte despre prietenie, familie, înțelegere, acceptare, prejudecăți, reguli și încalcarea lor. Dar mai presus de toate, este o carte despre oameni. Despre suferință. Despre viața și moarte.