Daniel Keyes - ,,Flori pentru Algernon"

                       -gândit şi scris de Vlad Ştreangă-

          Publicat în anul 1966 (după 14 ani de la apariţia temei thriller psihologic) și premiat, în acelaşi an, cu ,,Nebula award", romanul este inspirat din anumite întâmplări din viaţa autorului, despre care Keyes scrie în lucrarea autobiografică: ,,Algernon, Charlie and I: A Writer's Journey". În ,,Flori pentru Algernon" se prezintă cele trei etape ale existenței lui Charlie Gordon, un întârziat mintal care suportă o operație pentru mărirea IQ-ului, fiind un act fără precedent, un experiment. (Eu cred că acceptând această intervenție chirurgicală, el a dat simpatia sa şi bucuria de a trăi viaţa pe inteligenţă şi tristeţe). Prima şi ultima etapă prezintă nivelul intelectual scăzut al protagonistului, iar în cea de-a doua se creionează apogeul său cultural. După operaţie, Charlie îl întâlneşte pe Algernon, un şoarece mic alb şi drăguţ, pentru a concura unul contra celuilalt la tot felul de puzzle-uri şi  labirinturi. Algernon a fost supus sub aceeaşi oparaţie, iar competiţia dintre cei doi era clar câştigătă de şoarece. Înfrângerea lui Charlie îl motivează să continuie cu învăţatul şi cu scrislul rapoartelor de progres.

 

          O intrebare mă apasă de la inceputul cărții: De ce? De ce există atâtea erori în nașterea copiilor? Suferință, sânge, poate chiar moarte... De ce doar la oameni se-ntâmplă să nu aibă un picior, o mână, un ochi sau să fie reudus mintal ca Charlie?(Aștept răspunsul vostru în comentarii.)

          Merită să fim genii? Cel puţin pe mine nu mă prea încântă să ştiu toate trairile dureroase, toate momentele în care ceilalți copii mă înjurau sau mă băteau și să-mi știu sfârşitul cu multă vreme înainte de moarte, trăind ultimele mele zile doar de frica punctului pus la finalul propozitiei  numite viaţă (sau ultimele zile în care sunt conştient de tot ce se întâmplă, dacă ne referim la carte, plus că Charlie avea gânduri de sinucidere după ce a aflat că își va pierde iar abilitățile intelectuale excepționale). Lucrul acesta mi-a deschis ochii să pot vedea cât sunt de fricos, ascuzându-mi teama după degete, rasete si batjocuri. Un alt fel de a mă privi.

          Societatea este greu de caracterizat. Ne ajută sau ne coboară? În cazul lui Charlie aş zice că societatea îl exploateză până când el intră într-o depresie, căutând afecţiune şi iubire. Pe de o altă parte, societatea a făcut minuni până acum. Gândiţi-vă puţin, avem puterea de a crea poveşti şi de a crede în ele din epoca de piatră până în prezent. Banii - după care fugim toată viaţa - nu au nicio valoare, sunt doar nişte bucăţi de plastic pe care le aruncăm pe tot felul de lucruri nefolositoare (taxe şi impozite). Nu spun că toate aceste invenţii (religiile, naţiunile, parlamentele etc.) ar fi un lucru rău, deoarece datorită lor am ajuns să cucerim toată planeta şi să fim uniţi, în ciuda faptului că nu ne cunoaştem.

       

   ,,Orice om cu judecată îşi va aminti că tulburarea cederii este de două feluri şi are două cauze: fie intrarea din lumină în întuneric, fie ieşirea de la întuneric la lumină." (Platon, Republica)