Frank Herbert –„Dune"

Cred ca cel mai bun mod de a începe aceasta postare este de a ma prezenta: Ma numesc Rusu Ștefan, am 15 ani, bla bal bal... însă ceea ce contează este ca NU ÎMI PLACE SA CITESC (suna ironic, știu...). Dar cu toate acestea am rămas captivat de felul în care Frank Herbert a reușit sa ma transpună în minunata lume a comploturilor și a strategiilor, de felul în care fiecare personaj descoperit avea un rol mai important decât las fi crezut, de ideile fantastice care păreau atât de bine structurate încât aproape ca le credeam.  Idei politice, animale uimitoare cu un ecosistem explicat din toate punctele de vedere, personaje cu caractere bine dezvoltate. Toate aceste detalii au creeat o lume incredibil de credibila, una care ar funcționa și fără ajutorul unui autor. 

In opinia mea, ideea cărții este una complicata, greu de înțeles, care a cerut multa atenție de la un începător ca mine, dar de îndată ce începi sa privești din ansamblu,sa te familiarizezi cu personajele și rivalitatea dintre casele lor, realizezi cat de detaliata este lumea pe care de abia începi sa o descoperi:
Totul începe cu mutarea Casei Atreides pe planeta Arrakis, cel mai important loc de extarctie a MIRODENIEI. Aceasta este extrem greu de obținut, deoarece în desert trăiesc viermii de nisip care pot ajunge la mărimi colosale. Insa oricât de ostile ar fi împrejurările, oamenii sau adaptat mereu, astfel încât locuitorii nativi ai acestui desert (numiți fremeni) se vor dovedi o putere importanta dar neștiuta, atunci când Casa Harkonnen intervine în ocuparea planetei de către Atreides. Moment în care Paul împreuna cu doamna Jessica trebuie sa se descurce singuri. De aici va las sa aflați singuri.
         

Încercarea de a-l înțelege pe Muad'Dib fără a-i înțelege
dușmanii de moarte, Harponieri, este asemenea încercării de
a afla Adevărul fără a cunoaște Minciuna. Este ca încercarea de
a vedea Lumina fără a ști ce-i întunericul. Este cu neputința.
                                              fragment din Manualul lui Maud'Dib de Prințesa Irulan

Am ales acest fragment deoarece cred ca se potrivește cel mai bine cu ce simt eu despre aceasta carte.
Punctează nevoia de contrast, de diferențiere și totodată faptul ca în aceasta carte, ca și în realitate, adevărul nu ar exista fără minciuna,  ca supraviețuitorul nu exista fără pericol.