William Golding-"Împăratul muștelor" ( Timoficiuc Sergiu)

                          Împăratul muștelor
                                             William Golding

            Romanul „Împăratul muștelor”, scris de William Golding, este o carte a secolului XX, în care autorul dorește să evidențieze faptul că în momentul în care nu există reguli, totul o ia razna.

     Titlul provine de la semnificaţia ebraică a lui Belzebubt (Ba’al = rege/împărat + Zebub = “cei-care-zboară”), care, în unele texte vehi era considerat ca fiind unul dintre cei mai importanţi 3 îngeri decăzuţi (alături de Lucifer şi Levitan), ajuns în fruntea ierarhiei hoardei infernale a lui Satan şi “domnind” peste ordinul “celor-care-zboară” (deşi în religia creştină Belzebubt a fost asimilat ca sinonim pentru Satana, sporind astfel lunga listă de nume date conceptului cu cele mai multe denumiri echivalente.) În roman, Împăratul muştelor apare întruchipat într-un fel de idol, “confecţionat” din capul unui porc vânat şi decapitat.

             Povestea surprinde un grup de copii dintr-o școală catolică, care scapă dintr-un accident aviatic și sunt nevoiți să supraviețuiască pe o insulă din mijlocul Oceanului Pacific, până când cineva îi va salva. Ceea ce ne șochează este  faptul că grupul acela, educat după principii religioase,  se desparte în două tabere dușmane, care se luptă  între ele, ajungând până la ucidere (sunt sacrificați copii cei mai vulnerabili).

            Romanul face o aluzie la tendința umană de a reveni in mod violent la instincte, atunci când omul este pus în fața anumitor situații, cum ar fi : izolarea, lipsa cunoașterii unui reper spațial și temporal exact, lipsa hranei și, cel mai important, lipsa unor reguli pe care trebuie să le respecte. De asemenea, în carte este pusă în evidență perspectiva diferită asupra evenimentelor, pe care o au oamenii aflați în situații extreme. Astfel, Ralph întruchipează omul moral și rațional, care luptă pentru a-i salva pe ceilalți, în timp ce Jack se află la polul opus, ilustrând omul instinctual, dominat de cruzime și dorința de a stăpâni și umili pe ceilalți.

          În imaginea următoare, se află partea care mi-a plăcut cel mai mult din această carte, întrucât înfățișează speranța pe care o are Ralph, mai precis că va fi salvat de pe acea insulă de către tatăl său.

                                    

           Pentru mine, această carte a fost mai mult decât o temă pentru școală, a fost  aventura unor copii, la care am participat eu însumi, pe măsura ce citeam. Permanent mă gândeam cum aș fi acționat sau cum m-aș fi salvat. Chiar după ce am terminat de citit cartea, am meditat asupra temei pe care o propune acest roman, mai exact, asupra modului cum izolarea unor copii cu vârste foarte fragede îi face să recurgă la niște gesturi de o cruzime de neimaginat, umilindu-i și marginalizându-i pe cei mai sensibili, mai timizi. Treptat, observăm cum băieții „ războinici” cad într-un fel de abrutizare: își pictează fețele, se înarmează și se aruncă asupra celorlalți, urlând precum sălbaticii.

          Pe de altă parte, povestea de pe acea insulă din Pacific rezumă societatea în care trăim, căci cei puternici preiau puterea și dispun de viețile celorlalți cu cruzime, ignorând dreptatea, compasiunea sau dragostea.

           În încheiere, vă provoc pe toți cei care ați citit acest blog să vă imaginați ce ați fi făcut când ați fi aflat că sunteți singuri  pe o insulă pustie, din mijlocul Oceanului Pacific. Aștept răspunsurile voastre în comentarii.

          Sper că v-a plăcut recenzia pe care am făcut-o acestei cărți.