Siobhan Dowd- „Misterul de la London Eye”

         Misterul de la London Eye                                                                                  Siobhan Dowd              de Șerban Parasca

          Familia Spark este o familie normală, care însă are ceva diferit - pe Ted, un băiat de 13 ani care suferă de sindromul Asperger. Persoanele care prezintă acest sindrom tind să ofere atenție obsesivă unei preocupări, în cazul lui Ted, meteorologia. Ted are o sora, Kat (denumită de el și „Katastrofa”, „Katalogul de dezastre”, „Kataclism și „uraganul Katrina”). Mama lor, Faith, este asistentă, iar tatăl, Ben, este expert în demolări.

          Într-o zi oarecare din vacanța semestrială, aceștia primesc o scrisoare de la mătușa Gloria, din Manchester, care îi anunță că ea și fiul ei, Salim,  doresc să le facă o vizită înainte de plecarea lor la New York, aceasta fiind prima oară când copii se vor întâlni. Între cele două surori, Gloria și Faith, a existat pentru mult timp tensiune, datorată comportamentului vulcanic al Gloriei, de unde îi provine supranumele de „Uraganul Gloria”.

          Unul dintre visele lui Salim este acela de a urca în London Eye, fiind pasionat de construcții înalte. Copiii hotărăsc să meargă împreună în această ieșire. Ajunși la roată, primesc un bilet gratuit de la un necunoscut. Biletul e luat de Salim, iar ceilalți rămân jos, să-l aștepte până la încheierea turului. Neașteptat a fost faptul că, deși turul s-a încheiat, Salim nu a mai apărut. Și de aici începe „Misterul de la London Eye”.

          Acțiunea romanului devine, din acest punct, una de tip polițist. Această carte mi s-a părut asemănătoare unei cărți ce îl urmărește pe Sherlock Holmes, diferența dintre romanul „Misterul de la London Eye” și romanele care îl au ca personaj principal pe celebrul detectiv londonez  fiind dată de vârsta personajelor. Singura problemă când ești copil și te implici într-un mister, este că aproape nimeni nu iți va lua în considerare și opiniile tale. Având în vedere acest fapt, oare cum se vor descurca personajele cărții în rezolvare misterului dispariției lui Salim? (Aici aș dori ca cei care nu au citit cartea să iși imagineze un scenariu posibil și să îl scrie in comentarii).

          Din cauză că autorul abordează un limbaj simplu, pe înțelesul tuturor, dezvoltând o acțiune liniară ce are ca protagoniști copii, m-aș fi așteptat la un roman copilăros, dar după ce am analizat-o mai atent, am observat că ea abordează și teme grave cum ar fi: cea a vieții și a morții, a fricii față de necunoscut și a „slăbiciunii” de a fi copil într-un mediu ostil și necunoscut.

          Un alt lucru care m-a impresionat la carte este acela că la majoritatea capitolelor, finalul te ține în suspans și te face să vrei să mai citesti încă unul, iar apoi încă unul și tot așa. Eu am ajuns să citesc peste 100 de pagini fără ca măcar să observ!

          Așadar, vă spun că această carte merită citită cu mare atenție, deoarece dezvoltă situații care merită aprofundate și analizate.

           Și în încheiere, citez un paragraf din carte care mi-a plăcut:

           „Am închis ochii și mi-am imaginat un vid imens si tăcut. Am continuat să lovesc cu piciorul. Când am ajuns la a optzeci și șaptea lovitură, făcusem vid în interiorul meu, iar în mintea mea sufla un vânt solar. O furtună de particule încărcate electric m-a străfulgerat prin cap, producând niște ciudate flash-uri colorate. S-a format o imagine. Parcă se aprinsese Aurora Boreală în capul meu. Strălucea atât de tare, că mă durea. Forma pe care o întrezărisem mai devreme în ziua aceea mi-a revenit în minte. Dar de data asta n-a mai dispărut. Am prins-o. M-am ținut de ea. Am făcut-o sa înghețe ca gheața. 
          Și atunci am înțeles. Nu unde era Salim. Ci în ce fel dispăruse.”