Interviu cu o ștefanistă

  -reporter si redactor :Ana-Maria Muscă-
    După cum bine știți, săptămâna trecută, Simina Lungu și-a lansat romanul său de debut intitulat „Ultimii supraviețuitori” care , după o prezentare destul  de interesantă si amplă, a stârnit multe întrebări și discuții.Fiind curioasă să aflu povestea ascunsă din spatele cărții , am decis să-i iau un interviu departe de ochii privitorilor pentru a afla cine este Simina Lungu. Așa că , să-i dăm drumul!

Reporter: Bună ziua! Mă numesc Ana-Maria Muscă , sunt din clasa a VIII-a de la Colegiul Național "Ștefan cel Mare" și aș vrea să vă iau un interviu pentru blogul clasei. Sunteți de acord?

S.L. Desigur, să luăm un loc și să începem.

Reporter : Acesta este romanul dumneavoastră de debut, așa că prima întrebare este : cum va venit idea cărții?

S.L.: Când aveam noua ani , vecinii mei aveau o cățelușă alba pe care o îndrăgeam foarte multe. Pe vremea aceea, scriam deja mici povestiri, așa că am scris o poveste despre această cățelușă în care ea era singura supraviețuitoare a unui atac de barbari care distrugeau tot ce era alb. La vârsta aceea mi s-a părut o poveste extraordinară , dar când am crescut nu am mai crezut același lucru. Inițial, cartea avea alt subiect , dar mi-am adus aminte de acea poveste scrisă cu mulți ani în urmă și am decis ca prima mea carte să aibă acest subiect.

Reporter:Cartea dumneavoastră fiind una fantasy sunt sigură că aveți modele literare care v-au inspirit. Care sunt acelea?

S.L.: Pot să spun că m-am înspirat foarte mult din Tolkien. Ii datorez lui Tolkien foarte mult, normal.Nu cred că există autor de fantasy care să nu considere că el este baza .Cum Conan Doyle este un exemplu pentru autorii de romane polițiste ,  așa și la romanele fantasy . Tolkien este modelul fără a cărui intervenție nu se poate crea un roman fantasy.

Reporter:Care sunt provocările pe care le-ați întâmpinat in timpul scrierii cărtii?

S.L.: Prima provocare este timpul. Eu nu doar muncesc ci si scriu .Am început cartea asta când eram in facultate , când aveam si o droaie de alte lucruri de făcut. Eu merg și la lucru și am și alte lucruri de făcut… deci, provocarea este timpul , dar eu îmi impun tot timpul să scriu cel puțin o pagină pe zi. Cel puțin! Înafară de situații excepționale când nu sunt in oraș sau când am alte treburi , scriu acea pagină ce o consider necesară pentru un progres sigur. Uneori nu-mi vine, dar trebuie să fac acest sacrificiu.

Reporter: Îmi imaginez că nu e ușor să scrieți un astfel de roman deoarece ai nevoie de foarte multă creativitate , dar și de susținere psihică. Cine va încurajat să scrieți în continuare?

S.P.:Familia mea m-a încurajat foarte mult să scriu și am avut prieteni cărora le-am vorbit despre această pasiune. Am avut chiar colegi care mi-au cerut să citească ce am scris si am primit foarte multe încurajări de la majoritatea. Au fost si unii care s-au uitat cam ciudat  ,care m-au întrebat de ce scriu in engleză , care mi-au spus că din scris nu voi câștiga nimic, dar eu nu mă aștept să obțin bani din asta , însă aștept să dau ceva lumii și asta este. De asemenea , mama mea m-a încurajat mereu să nu mă las niciodată și să continui să scriu orice ar fi.

Reporter : Ați integrat membri ai familiei in carte?

S.L.:Nu voluntar. Dar o frântură din personalitatea personajelor poate conține trăsături ale unor oameni pe care i-am întâlnit și care au avut un impact pozitiv sau negativ asupra mea.

Reporter : Ați vedea viața fără scris și ce i-ați sfătui pe tinerii scriitori ca mine și ca Sara , colega mea?

S.L. : Nu, nu aș vedea viața fără scris. Cum am mai spus , scriu tot timpul , iar acest lucru a devenit o rutină. Un sfat pe care aș putea să vi-l dau vouă , tinerii scriitori , este să nu vă speriați că subiectul a mai fost abordat.Nimeni nu gândește la fel ca celălalt despre un subiect. Fiecare are un mod nou de a se exprima si sunt sigură că deși există posibilitatea ca subiectul să fi fost abordat , există cel putin o persoană în lumea asta care va dori să mai citească abordarea voastră. De asemenea , vă recomand ,inițial, să vă publicați cărțile cu ajutorul unor edituri mici , dar există și posibilitatea de a vă face cunoscut romanul si fără ajutor din exterior.

Reporter: Ca ultimă intrebare aș vrea să vă întreb cum a fost să vă întoarceți la Ștefan pe post de scriitoare și să fiți înconjurată de elevi cu aceeasi pasiune pentru cărti ca dumneavoastră?

S.L. : Nu m-am gândit niciodată că mă voi întoarce la Ștefan pe post de scriitoare și sunt foarte încântată să mă aflu aici. Am fost foarte emotionată si mă bucur să văd că cei de aici au un interes foarte mare pentru cărti.Am fost impresionată de prezența în număr așa de mare. Am mers zilele trecute si la alte școli , iar elevii aceia , în comparație cu voi, păreau puțin distrași și neatenți.Mă bucur că v-am cunoscut!

Reporter:Vă mulțumim că ati fost de acord să ne acordați acest interviu! Succes în continuare și ați dori să faceți o poză cu noi?

S.L.: Da, bineînțeles!