Isaac Asimov - "Fundația"

                                       -gândit și scris de Eduard Dumitrescul-

        "Fundația" a fost, inițial, o trilogie scrisă de Isaac Asimov și publicată între anii 1951 și 1953 ce cuprindea volumele: "Fundația", "Fundația și Imperiul" și "A doua Fundație". După 30 de ani, scriitorul american născut în Rusia a îmbogățit seria de romane științifico-fantastice cu alte 4 volume.

        Acțiunea acestor cărți se bazează pe urmărirea progresului unei civilizații extrem de avansate de-a lungul timpului și pe analiza acestui lung proces de 600 de ani. Spre deosebire de alte romane științifico-fantastice care se concentrează asupra tendințelor sociale ale lumii moderne, seria "Fundația" oferă o viziune mult mai largă și prezintă modul în care personajele evoluează și se adaptează din punct de vedere social.

        Una dintre ideile cele mai inspirate ale lui Isaac Asimov este psihoistoria: o tehnică prin care se poate prezice viitorul folosind legea acțiunii maselor. Astfel, o mulțime formată din foarte mulți indivizi (populația galaxiei fiind de aproximativ un cvadrilion de oameni) devine previzibilă după o analiză psihologică foarte avansată. În acest mod a reușit Hari Seldon (cel mai mare psihoistoric și cel care a dezvoltat acest concept) să prezică declinul Imperiului Galactic și existența unei ere "întunecate" de 30000 de ani în care dezordinea și "barbarismul" vor domina.

        Din acest motiv a întemeiat doua Fundații cu roluri diferite, cu scopul de a reduce acestă perioadă la doar 1000 de ani. Prima era alcătuită din oameni de știință care au reușit să preia controlul unei părți de galaxie prin tehnologia avansată și strategia unor foarte buni conducători, printre care se numără și Salvor Hardin, primarul din Terminus City care i-a îndrumat pe oameni în cele mai grele timpuri și nu a renunțat niciodată. Acesta se ghida după vorba:

                      "Violența este ultimul refugiu al celor incompetenți."

        A doua Fundație era formată din cei mai buni psihologi care trebuiau sa dezvolte psihoistoria și să aibă grijă ca Planul lui Seldon să aibă șansa de succes cât mai mare. Aceștia au avut rolul cel mai important pe la sfârșitul trilogiei, unde au fost nevoiți să se implice în lupta pentru controlul galaxiei datorită apariției Catărului, un mutant ce putea controla emoțiile oamenilor și a reușit să cucerească Prima Fundație. Însă, datorită pregătirii, psihologii au purtat un război moral cu acesta și l-au convins să renunțe la putere.

        Astfel, a Doua Fundație își arată superioritatea clară față de însăși Prima Fundație, de unde ne dăm seama de puterea pe care o are inteligența psihică față de tehnologie sau violență.

        Această trilogie m-a impresionat prin complexitatea aparent simplă a acesteia și prin faptul că transmite niște idei profunde valabile și în zilele noastre, una dintre ele fiind faptul că fiecare are nevoie de un model după care să se ghideze, așa cum a fost Salvor Hardin pentru cei care au urmat la conducere după sute de ani.