"Picnic la marginea drumului", de Arkadi și Boris Strugațki - Andrei Lupu

 PICNIC LA MARGINEA DRUMULUI

ARKADI & BORIS STRUGAȚKI

    

   - Scris de Andrei Lupu -

Ești cumva o persoană nefericită? Ți se pare că mergi mai tot timpul pe lângă gardul din beton, ce înconjoară grădina fericirii, fără ca să poți să treci dincolo de el ? Am o veste interesantă pentru tine. Se pare că undeva, în lume, într-un loc numit Zonă, există un Glob de Aur care îndeplinește dorințele. Mă rog, nu pe toate, poate că numai pe cele cu adevărat bune. Se spune că zona ar fi apărut acum vreo șase decenii, urmare a incursiunii pe Pământ a unei super-civilizații extraterestre. Tot ei ar fi lăsat acolo și Globul de Aur. Există chiar și o carte, despre asta, scrisă de doi autori. Problema e că în Zonă sunt tot felul de obiecte și fenomene ciudate, unele dintre ele de neînțeles, de-a dreptul primejdioase, așa încât, ai toate șansele să te întorci de acolo cu mâna goală, sau mai rău, să nu te mai întorci deloc.

Așa că, dacă ești nefericit eu cred că ai două variante. Varinata 1, pe care ți-o recomand cu sinceritate, este următoarea: trăiești, ca și până acum, câteva sute de ani și aștepți cu răbdare ca oamenii de știință să dea o explicație rațională acelor fenomene. În definitiv, problema asta a fericirii este una subiectivă. Varianta 2, dacă totuși ești disperat, poți încerca să pătrunzi pe ascuns în Zonă, în căutarea Globului de Aur. Poți să-ți angajezi pentru asta un stalker, adică un fel de călăuză. Se spune că cel mai bun dintre ei este Redrick Schuhart, zis Red, adică Roșcovanul. Singura problemă cu acest stalker e că, deși e canadian, el e un fel de om rus. Oamenii ruși sunt la fel ca toți oamenii, adică la fel ca și tine, adică au o parte bună și una întunecată a sufletului. Diferența constă în aceea că, din cauza greutăților prin care au trecut, este foarte greu să le câștigi încrederea. Așa e și cu Red: dacă vei reuși să descoperi partea bună a sufletului său, și-i vei arăta asta, cu sinceritate și prietenie neprefăcută în priviri, ca unui egal ce-i ești, atunci îi vei câștiga încrederea și, la necaz, o să te care în spate un milion de kilometri. Cu alte cuvinte, ca și în cazul tuturor, ca și în cazul tău, „Trebuie să faci binele din rău, pentru că nu ai altceva din care să-l faci“.  Nu am tras eu această concluzie, ci un poet american, R.P.Warren. Eu doar am aflat-o din motto-ul cărții celor doi autori, care au trebuit să fie ruși, pentru că numai ei ar fi putut să-l înțeleagă pe stalker atât de bine.

Dar, după cum ți-am mai spus, ai putea să aștepți liniștit, cu speranță. Se spune că  Red, când ajuns la Globul de Aur, a lăsat toate necazurile deoparte și i-a cerut acestuia disperat, simplu și altruist: „Fericire pentru toți, gratis, și hai să nu plece nimeni supărat!“.

În cazul în care ți se pare interesant ce ți-am spus, poți citi chiar tu cartea. Aceasta se numește ,,Picnic la marginea drumului” și este scrisă, prin anul 1970, într-un stil simplu și fluent. Și ca să te conving, am să-ți împărtășesc, în continuare, câte ceva din ceea ce cred au că am înțeles din aceasta.

Cartea are dimensiuni reduse. Aceasta se întâmplă datorită stilului ”aerisit”, la care am făcut referire. Mi-a plăcut modul în care este structurată lucrarea.

Pe post de prefață avem un comentariu al unuia dintre autori, pe numele lui, Boris Strugațki. De la el aflăm istoria denumirii de ”stalker”. Cuvântul derivă din verbul englezesc ”to stalk”, care înseamnă ”a se furișa, a veni tiptil”. Totuși, termenul nu a fost preluat din dicționar, ci dintr-un roman drag autorilor, scris de Rudyard Kipling, în care se descrie viața elevilor dintr-un colegiu englezesc și a liderului lor, ”un tânăr isteț și cam golan, poreclit Stalky,… o pușlama, un băiat aspru, uneori chiar plin de cruzime, dar nu lipsit de o interesantă noblețe și generozitate copilărească”. Și pentru că aceleași trăsături le are și Red, în viziunea autorilor acesta nu poate fi decât un stalker. Autorul te avertizează că în drumul tău spre Globul de Aur vei trece prin lumea ”abrutizată, aspră și lipsită de perspective” a Roșcovanului. Vei observa ”întunericul, disperarea, cruzimea, grosolonia” ce o caracterizează.

În loc de introducere ni se prezintă interviul acordat în anul 19…, de către doctorul Valentin Pilmann, proaspăt laureat al premiului Nobel pentru fizică, unui post de radio din orășelul Marmont din Canada. Originar chiar din acest loc, omul de sțiință este creditat ca fiind descoperitorul ”Radiantului Pilmann”. După cum explică chiar el, ”Radiantul Pilmann este o chestiune extrem de simplă. Închipuiți-vă că rotiți un glob uriaș și începeți să trageți în el cu un revolver. Urmele de pe glob merg într-o direcție oarecare, ușor curbată. Esența a ceea ce dumneavoastră numiți prima mea descoperire este un lucru foarte simplu. Toate cele șase Zone de Vizitare sunt astfel dispuse pe suprafața planetei noastre de parcă s-ar fi tras în Pământ șase focuri dintr-un revolver situat undeva pe linia Pământ-Deneb. Deneb este steaua Alfa din Constelația Lebăda, iar punctul de pe bolta cerească de unde, ca să zicem așa, s-a tras, se numește ”Radiantul Pilmann”.

Dacă vă întrebați de către cine au fost vizitate aceste Zone, răspunsul îl aflăm tot de la doctorul Pilmann și anume de o super-civilizație extraterestră, evenimentul petrecându-se exact cu treisprezece ani în urmă de la momentul interviului. Poate că extratereștii au descins dintr-o navă mamă oprită în acel punct. Oricum, nu se știe, misterul este mare deoarece nimeni nu i-a văzut pe ei sau mijloacele lor de transport. Una din cele șase Zone se află chiar în orășelul Marmont.  

            Urmează patru capitole, dintre care trei au în titlu numele Redrick Schuhart și vârsta acestui personaj la momentul narațiunii. În acest fel, povestirea îl urmărește pe protagonistul principal pe o perioadă de opt ani și trei vizite importante în Zonă. De ce este văzută cartea prin ochii lui Red ? Pentru că el este unul dintre cei mai buni stalkeri. Se pare că Roșcovanul înțelege fenomenele din zonă cel mai bine, cu un soi de amestec ciudat de respect și curaj față cel mai mic amănunt. Doar Red poate da cititorului cele mai prețioase informații despre Zonă și despre efectele acesteia asupra locuitorilor din Marmont, devenit acum un fel de oraș de graniță.

           

 Nu știu ce să spun despe Red.   Poate mă ajuți tu să înțeleg, citind la rândul tău cartea. E

adevărat că Zona a venit peste oamenii ca el ca o nenorocire, dar și ca o speranță. Prins în lupta pentru supraviețuire și adaptare la lumea în continuă schimbare, Red, deși nu este um om rău, s-a înrăit. După cum văd din carte, deși este cel mai bun stalker, persoanele pe care le conduce în Zonă nu prea au noroc. Kirill, prietenul lui cel mai bun, a murit, Sterviatnik și-a pierdut picioarele după vizita făcută împreună cu Redrick și totul a culminat cu sacrificarea lui Arthur, șperaclul vorbitor. Așa că, dacă îl găsești totuși pe Red și vrei să te conducă în Zonă, trebuie să fii foarte atent. Trebuie, să execuți fără crâcnire tot ce îți spune el, trebuie să dai dovadă de respect și stăpânire de sine. Numai așa vei putea să-l impresionezi. Numai așa vei putea să trezești în el parte bună a sufletului său. Poate, cu puțin noroc îți vei găsi fericirea, sau vei înțelege măcar ce înseamnă aceasta. Sau poate că nu vei afla nimic, dar te vei mulțumi cu ideea că ai explorat un drum până la capăt. Nu știu! Oricum e adevărat ce scrie în motto-ul cărții, care practic ar fi titlul acesteia din fundal : „Trebuie să faci binele din rău, pentru că nu ai altceva din care să-l faci“.  Aceasta este ideea principală, indiferent de cum evoluează omenirea.

Pentru că, am uitat să-ți spun, deși tu probabil ți-ai dat seama: cartea este una de science fiction. Dar, nu fi dezamăgit , sf-ul nu este decât un pretext folosit de autori pentru a te face să-ți pui întrebări cu privire la temele fundamentale ale existenței omenești.